Regele Ferdinand I, Chişinău

Statuia expusă în grădina Ateneului Român din Bucureşti (1938), înainte de instalarea ei la Chişinău.

Statuia Regelui Ferdinand I la Bucureşti, 1938

Statuia în faţa Ateneului Român din Bucureşti, 1938

Chişinău. Soclul înainte de instalarea statuii, 1938.

Ceremonia de inaugurare a monumentului, 5 februarie 1939.

Revista "Realitatea Ilustrată", 14 Februarie 1939

Alte imagini, 1939-1940.

Vizita regelui Carol II la
Chişinău, 6 ianuarie 1940

Luminătorul, Martie 1939, Nr. 3, Chişinău

Renaşterea, 12 Februarie 1939, Cluj

Neamul Românesc pentru Popor, 15 Februarie 1939

Unirea Poporului, 12 Februarie 1939, Blaj

La 16 ianuarie 1937, în memoria a 20 ani de la Congresul Militar Moldovenesc din Chişinău, ofiţerii de rezervă (veterani) din Basarabia în număr de 15 persoane, sub preşedinţia d-lui Gherman Pântea, asistat de dl. Elefterie Sinicliu ca secretar, organizează Comitetul care a decis ridicarea la Chişinău, prin colectă publică, a Monumentului neuitatului Rege al României Ferdinand I, Întregitorul de Neam şi Ţară. În concepţia lui Gh. Pântea, statuia Regelui Erou Ferdinand I din Chişinău urma să fie "o pildă de pioasă recunoştinţă în amintirea Regelui ţăranilor, pe care i-a înstăpânit în brazda lor strămoşească şi totodată un simbol de neclintită credinţă în veşnicia pietrei de hotar aşezată la graniţa Nistrului Românesc".

Comisia pentru edificarea monumentului, alcătuită din edilii Chişinăului, comandantul armatei şi Comitetul, alege locul amplasării monumentului şi anume "în scuarul din faţa palatului mitropolitan, la 6 metri de bordura trotuarului bulevardului Alexandru cel Bun (azi Ştefan cel Mare şi Sfânt), în faţa monumentului portal al catedralei mitropolitane".

Macheta monumentului Regelui Ferdinand I, executată de sculptorul român Oscar Han, a fost aprobată de M.S. Regele Carol II-lea a României, iar colectarea rapidă a fondurilor, de la oamenii de bună credinţă din ţară, a permis aşezarea pietrei de temelie la 27 martie 1938. Manifestaţia prilejuită de acest fapt, de o grandoare naţională, a avut loc prin oficierea slujbei religioase de către Î.P.S. arhiereu Efrim la catedrala din Chişinău (Nihil sine Deo, deviza Casei Regale a României), fiind prezenţi delegaţi de la Orhei, Lăpuşna, Bălţi, etc., elevi ai şcolilor secundare, autorităţile civile şi militari.

Sculptura din bronz, executată de O. Han, a fost anterior expusă la Bucureşti, în grădina Ateneului Român spre a fi văzută şi admirată de locuitorii Capitalei. Ulterior, lucrarea a fost plasată la Chişinău pe un soclu de beton placat cu piatră moale. Sculptorul O. Han, autorul mai multor monumente din România în perioada interbelică, este de asemenea autorul monumentului domnitorului Moldovei, Vasile Lupu, din Orhei.

La 5 februarie 1939, în prezenţa reprezentantului la Chişinău a M.S. Regelui Carol II-lea,  d-l. General Nicolae Ciupercă (fost ministru de război, inspector general al armatei române), a trei miniştri din Guvernul României şi a delegaţilor oficiali ai mai multor provincii româneşti, are loc dezvelirea monumentului. După slujba religioasă, oficialii desprind culorile ţării de pe monument, după care se intonează Imnul Regal. Mai mulţi inviţati şi gazdele au luat cuvântul pentru a-şi exprima trăirile, iar solemnitatea dezvelirii monumentului a fost difuzată integral, la radio.

Înainte de venirea ocupanţilor sovietici, în iunie 1940, statuia a fost evacuată la Iaşi:

Monumentul Regelui Ferdinand din Chişinău, repartizat oraşului Iaşi; are stricăciuni foarte însemnate, capul turtit şi picioarele rău deteriorate; este dat spre reparare Liceului industrial din Iaşi; reparaţiile se ridică la 250.000 lei.

În ziarul "Basarabia" din 27 Februarie 1942 scria că monumentele Regelui Ferdinand I şi al Domnitorului Ştefan cel Mare au fost readuse la Chişinău, unde urmau să fie reinstalate la vechile locuri, însă în vara aceluiaşi an pe soclul Regelui Ferdinand I a fost instalat Ştefan cel Mare. Aici se întrerupe istoria scurtă a statuii Regelui din Chişinău.

Ziarul "Basarabia", 27 Februarie 1942